Problemele care provin din trecut continuă să invadeze experiențele prezentului
Daniel J. Siegel
Despre carte:
Mindsight de dr. Daniel Siegel, profesor de psihiatrie clinică, ne vorbește despre abilitatea „mindsight”, care stă la baza inteligenței emoționale și sociale, prin care poți face schimbări în creier ce vor duce la niște schimbări în viața de zi cu zi.
„Mindsight” este un fel de atenție concentrată care ne permite să vedem mecanismele interne ale minții noastre. Ne ajută să fim conștienți de procesele noastre mintale, fără să fim acaparați de ele, ne permite să decuplăm pilotul automat al comportamentelor și al răspunsurilor reflexe adânc înrădăcinate și ne scapă din capcanele emoționale reactive în care avem cu toții tendința de a ne lăsa prinși la infinit. Ne permite „să numim și să îmblânzim“ emoțiile trăite, în loc să fim copleșiți de ele.
Gândiți-vă la diferența dintre a spune „sunt trist” și „mă simt trist”. Oricât de asemănătoare ar părea cele două enunțuri, între ele există, de fapt, o diferență profundă. „Sunt trist” e o autodefinire, chiar una foarte limitativă. „Mă simt trist” sugerează capacitatea de a recunoaște și de a lua la cunoștință sentimentul respectiv, fără a‑i permite să ne consume.
Prin sinteza a unei game largi de cercetări științifice cu aplicații în viața de zi cu zi, dr. Siegel a dezvoltat abordări noi care au ajutat sute de pacienți să se vindece de evenimentele dureroase din trecut și să se elibereze de obstacolele care le blocau fericirea în prezent.
Cartea are 2 mari părți: prima parte ne explică într-un mod foarte clar și simplu cum funcționează creierului uman și conexiunile sale cu experiențele trăite în trecut, iar a doua parte este o colecție de cazuri de terapie unde dr. Siegel a aplicat această știință în care ne arată cele mai complexe lucruri care sunt explorate în lumea științei de astăzi, toate explicate clar și concis cu exemple, povestiri și modele mentale, pentru a fi mai ușor de înțeles.
Scopul cărții este acela de a a-ți arăta cum funcționează creierul și mintea, pentru a înțelege cum funcționăm ca indivizi și totodată ne arată cât de mare este impactul copilăriei și a relației părinte-copil în viața de adult.
Este o carte care te inspiră, care-ți oferă foarte multe informații relevante, care pot fi puse în practică și, în același timp, este foarte profundă prin cazurile de terapie pe care le prezintă.
Pe mine „Mindsight” m-a fascinat și consider că, dacă toată lumea ar cunoaște aceste informații despre cum funcționează mintea și cum funcționăm noi, ne-am crește copiii într-un mod mai conștient și am trăi într-o lume mai bună.
De reținut din carte:
- Pentru a recâștiga controlul minții, după ce l-am pierdut, avem nevoie de puterea reflecției, care este fundamentul abilități de observare a minții și care este compusă din deschidere, observare și obiectivitate.
Care sunt senzațiile mele somatice?
Ce imagini mi-au apărut în fața ochilor minții?
Care erau sentimente/emoțiile ce se învârteau în mintea mea?
Ce gânduri aveam? Mai sunt ele prezente?
- Neuroplasticitatea este posibilă pe parcursul întregii vieți, nu doar în copilărie. Creierul se schimbă fizic prin efort intenționat, conștientizare focalizată și concentrare, dar și prin exerciții fizice, noutate și excitare emoțională.
Prin practica, o stare de conștientizare atentă devine o trăsătură a minții.
- Mintea este asemenea unui ocean. Iar în adancul oceanului, dincolo de suprafața sa, e liniște și claritate. Și indiferent care ar fi starea suprafeței, fie că este liniștită, fie vălurită, și chiar dacă acolo sus ar fi o furtună în toată puterea cuvântului, în adâncurile sale, oceanul este calm și seren. Din adâncul oceanului poți privi către suprafață și poți observa pur și simplu ce se întâmplă acolo, exact așa cum din adâncurile minții poți privi valurile cerebrale de la suprafața minții tale – gânduri, sentimente, senzații și amintiri.
- Chiar dacă blocăm conștientizarea sentimentelor, ele continuă să ne influențeze. Cercetările au arătat că, fie și în lipsa conștientizării efective, inputul neuronal dinspre lumea interioară a corpului și a emoțiilor noastre ne influențează procesul de luare a deciziilor și modul în care percepem lumea.
- Tipul de memorie care ne permite să mergem pe bicicletă se numește memorie implicită; abilitatea noastră de a ne aminti ziua în care am învățat să mergem pe bicicletă se numește memorie explicită.
Descoperirile recente în domeniul științei creierului ne arată că memoria implicită ne poate influența prezentul fără să conștientizăm că suntem afectați de ceva din trecut. Deși noi suntem convinși că opiniile și reacțiile noastre se bazează pe buna noastră judecată din prezent.
- Dacă părinții voștri au avut o copilărie dificilă, este posibil ca ei să transfere asprimea ei asupra voastră – iar voi, la rândul vostru, riscați să o transmiteți copiilor voștri.
Totuși, părinții care au trăit vremuri grele în copilărie, dar au reușit să înțeleagă ce s-a întâmplat atunci și să dea sens acelor experiențe, s-a dovedit că au întrerupt această transmitere transgenerațională.
- Studiile sugerează că pur și simplu punând pe hârtie o experiență dificilă putem diminua reactivitatea fiziologică.
Merită citită:
