Aș putea rezuma cine ești, în termenii cei mai simpli, enumerându-ți cele mai evidente obiceiuri, în special cele generate de emoțiile negative.
Dr. Marc Lewis
Despre carte:
The Biology of Desire de Marc Lewis, unul dintre cei mai cunoscuți doctori în neuroștiință și profesor în psihologia dezvoltarii, ne explică de ce dependența nu este o boală, asa cum Institutul Național pentru Abuzul de Droguri al guvernului american îi caracterizează pe cei dependenți.
El susține că a considera dependența că fiind o boală nu este doar greșit, ci și dăunător. Mai degrabă, susține el, dependența este o problemă comportamentală care necesită voință și motivație pentru a se schimba.
Cartea începe cu o dezbatere lungă și tehnică despre dependență, dacă este sau nu o boală, și continuă cu 5 povești reale despre dependenții de heroină, metamfetamină, alchool, anorexie și bulimie, care au reușit să iasă din dependență și, totodată, explică ce se întâmplă cu creierul și cu comportamentul, pe tot parcursul procesului.
Lewis dezvăluie că dependența este o consecință neintenționată a faptului că creierul face ceea ce ar trebui să facă – să caute plăcere și ușurare – într-o lume care nu cooperează. Creierul este proiectat să se restructureze odată cu învățarea și dezvoltarea normală, dar acest proces este accelerat în cazul dependenței atunci când recompense foarte atractive sunt urmărite în mod repetat.
Deși cartea abordează un subiect tehnic, este totuși scrisă pentru publicul larg și ușor de citit, mai ales povestirile sunt chiar intrigante. Pe lângă asta, este extrem de multă informație utilă, nu doar pentru cei care se luptă cu dependența ci pentru oricine, pentru că te ajută să întelegi cum funcționează dorința, anumite mecanisme ale creierul, obiceiurile și alte comportamente.
Totodată, arată cât de important este să ai în viață o directie și niste obiective pentru care să lupți.
Pasaje din carte:
- Neuroplasticitatea este puternic amplificată atunci când oamenii sunt foarte motivați. Acesta este motivul pentru care orice învățare necesită o anumită încărcătură emoțională și pentru care obiceiurile înrădăcinate, cum ar fi dependența, cresc din dorința intensă.
- Abilitatea de a vedea propria viață ca pe o narațiune poate fi ceea ce lipsește în cazul dependenței. A experimenta un sentiment de continuitate între mine acum, eu atunci și eu în viitor este prețios. Dar atunci când lipsește de ceva timp, poate chiar de o viață întreagă, nu este ușor de găsit. Este nevoie de o perspectivă care poate fi obținută doar prin abordarea viitorului în contextul trecutului.
- Nu ai cum să te întinzi în viață cu determinare și speranță decât dacă îți dorești cu ardoare să ajungi acolo. Dorința are puterea de a ne propulsa prin viață, de a ne duce de aici, acolo. Trucul pentru a învinge dependența este, așadar, realinierea dorinței, astfel încât aceasta să treacă de la obiectivul de recompensă imediată la obiectivul de împlinire pe termen lung.
Deși noi, mamiferele, considerăm adesea că recompensele imediate sunt mai atractive decât recompensele viitoare de valoare mai mare.
- Majoritatea dependenților își găsesc confortul, dar și entuziasmul, în ritualurile care duc la actul în sine. Pregătirea fastidioasă a injecției de heroină; aranjarea unei suprafețe de sticlă și a unei lame pentru a pulveriza cristalele de cocaină; îmbrăcarea care precede o noapte de jocuri de noroc.
Ritualurile devin satisfăcătoare în sine, făcând parte din țesătura de semnificații simbolice.
- Roy Baumeister a adunat cele mai timpurii dovezi ale oboselii egoului într-un studiu publicat în 1998. Toți participanții au venit la laborator flămânzi și toți au fost așezați în fața unui bol de prăjituri proaspete și a unui bol de ridichi. Jumătate dintre ei au fost sfătuiți să mănânce câte fursecuri doreau, iar cealaltă jumătate a fost sfătuită să mănânce câte ridichi doreau – dar fără fursecuri. Câteva minute mai târziu, acest al doilea grup nu a putut să se descurce la fel de bine în sarcini care necesitau autocontrol și efort susținut. Și adesea au renunțat mai repede. Același efect a fost constatat și în cazul participanților cărora li s-a cerut să evite expresiile emoționale în timp ce vizionau un videoclip convingător din punct de vedere emoțional. După aceea, controlul cognitiv a fost mai puțin disponibil. Acest tip de sarcină a fost repetat în diverse forme de sute de ori, iar rezultatele sunt incontestabile: după ce ne-am suprimat dorințele, impulsurile sau răspunsurile obișnuite pentru o anumită perioadă de timp, mașinăria cognitivă a autocontrolului se uzează și devine disfuncțională.
Merită citită:
Cumpără cartea:
