Viața inconștientă nu merită să fie trăită.
Socrate
Despre carte:
Conştienţa este o carte care ne oferă o serie de conferinţe ţinute de Anthony de Mello, despre trezirea spirituală. Este o carte atât de profundă despre niște lucruri atât de simple, dar despre care nu suntem conștienți pentru că suntem atât de spălați pe creier de societatea în care trăim încât normalul nu mai este natural.
Îmi este foarte greu să descriu cartea, este ca și cum i-aș explica unei persoane care nu a gustat niciodată mango, ce gust are fructul.
Tony de Mello este o combinație mai puțin întâlnită, fiind un preot iezuit născut în Mumbai, psihoterapeut, care a studiat filosofia la Barcelona, după care și-a luat masterul în psihologie la Chicago.
Deși la început am perceput-o ca pe o carte cu înclinații spiritual-religioase, în final aș putea spune că nici măcar spirituală nu este, e mai degrabă un manifest asupra realității, a felului în care ne trăim viața.
Mesajul cărții este despre trezire la realitate, dar la propriu, este despre a deveni conștienți de ce se întâmplă în noi și în jurul nostru, combinând spiritualitatea creștină, parabole budiste și hinduse, cu profunde observații psihologice, în eseuri scurte.
Cartea are 140 de pagini și am zis că o citesc pe toată odată, în final mi-a luat 6 zile să o termin, pentru ca, după fiecare scurt eseu sau parabolă, aveam nevoie de un moment de meditație asupra mesajului pe care-l transmite autorul.
Este o carte pe care mi-as dori sa o recitesc citesc odata la ceva timp.
De reținut:
- Doar când ești sătul de suferința ta, poți să ieși din ea. Cei mai mulți dintre oameni merg la psiholog pentru a capătă alinare. Nu pentru a se vindeca, vindecarea este dureroasă. Tot ce vor ei, este să le repari jucăriile stricate. „Dă-mi înapoi soția. Dă-mi înapoi jobul. Dă-mi înapoi reputația și succesul. Dă-mi înapoi banii.„
- Caritatea este, în realitate, interesul personal mascat sub forma altruismului, iar cea mai rea formă a carității – când faci ceva ca să nu te simți prost. Nu ai curajul să spui nu.
- Nu-ți poate fi frică de ceva ce nu știi. Nimănui nu-i este frică de necunoscut. Cea de care îți este frică, este pierderea cunoscutului.
- Mulți se întreabă dacă „Există viață după moarte?”, dar ei nu știu ce să facă cu viața aceasta și se agită despre ce o să facă cu o altă viață.
- Violența vine din ignoranță cauzată de frică. Devii furios doar atunci când îți este teamă.
Amintește-ți de ultima oară când te-ai înfuriat – și caută frica din spatele mâniei. Ce te-ai temut că pierzi? Ce ți-a fost teamă că ți-ar putea fi luat? Problema nu se află în ceilalți, nu sunt ei de vină. Problema se află în tine.
Experiențele plăcute fac viața agreabilă. Experiențele dureroase călăuzesc spre proges. Suferința scoate la iveală o zonă din tine în care nu ai progresat încă, în care trebuie să crești, să te transformi și să te schimbi.
- Succesul este atunci când nu trebuie să-ți ceri scuze nimănui, când nu trebuie să dai explicații, când nu dai doi bani pe ceea ce cred sau spun ceilalți despre tine.
Nu ai griji, ești fericit.
Să ai un job bun, o reputație strălucită sau să fii renumit, nu are nici o legătură cu succesul. Dacă mâine îți schimbi profesia, ar fi exact ca și cum ți-ai schimba hainele. Tu rămâi neatins.
Tu nu ești hainele tale, tu nu ești profesia ta, încetează să te mai identifici cu ele. Pentru că sunt trecătoare.
Tu ești ca o persoană care conduce o mașină și care nu vrea să fie niciodată conștientă de existența mașinii în care se află.
Nu trebuie să faci ceva pentru a fi liber, trebuie să renunți la ceva. Atunci devii liber.
- Uneori oamenii vor să-l imite pe Hristos – dar dacă o maimuță cântă la saxofon, asta nu face din ea un muzician. Nu-l poți imita pe Hristos, copiindu-i comportamentul exterior. Tu trebuie să ții cont de temperamentul și de caracterul tău.
Merita citită:
