Nu a existat un început al lumii, deoarece ea se mișcă mereu în cerc, iar pe un cerc nu există început.
Alan Watts
Despre carte:
”Cartea despre acel tabu care te împiedică să afli cine ești” de Alan Watts, în care explorează subiectul care stă la baza conflictului uman, mai exact neînțelegerea noastră fundamentală despre cine suntem.
Termenul ”tabu” se referă la ceva despre care nu vorbim, ceva care este acolo prezent, dar nu este acceptabil să-l abordăm în discuție sau în gândire.
Societatea ne învață că trebuie să avem o atitudine ostilă față de lumea exterioară; avem mereu câte ceva de ”cucerit”: ego-ul, natura, munții, spațiul, etc. creând iluzia că suntem ființe izolate și separate de întreg, care viziteaza temporar universul. Iar din această cauză, ne măcinăm în confruntări de opinii, care vor lăsa puterea decizională în mainile propagandistului mai agresiv și mai violent.
În cartea, Alan Watts ne oferă un răspuns la această problemă a identității personale, într-un mod surprinzător de accesibil și ușor de înțeles, având în vedere subiectele pe care le abordează.
Cartea este scurtă, până în 200 de pagini, dar destul de densă ca și informații, prin care îți provoacă mintea să vadă lumea și din alte perspective, multe dintre ele fiind considerate tabu de societatea prezentă.
Pasaje din carte:
- Nu venim în această lume; ne ivim din ea, așa cum se ivesc frunzele dintr-un copac. Așa cum oceanul face valuri, universul face oameni.
- Credința este deschidere – un act de încredere în necunoscut. Angajamentul irevocabil în favoarea oricărei religii nu este doar o sinucidere intelectuală, este pură necredință, căci ea închide mintea în fața oricărei noi viziuni asupra lumii. Religiile ne dezbină și ne duc la conflict. Ele sunt o formă a luptei pentru supraviețuire, pentru că depind de distincția dintre cei ”mântuiți” și cei ”damnați”, dintre credincioși și eretici. Chiar și cei mai liberali în asemenea chestiuni se joacă de-a ”noi suntem mai toleranți decât voi”.
- La nivel al existenței ”Eu” sunt bătrân cât lumea; formele mele sunt infinite, iar aparițiile și disparițiile lor succesive nu sunt decât pulsiuni sau vibrații ale unui singur flux etern de energie.Iar această stare nu poate fi conceptualizată. Este ca și cum cineva ar încerca să descrie culoarea unei oglinzi cu ajutorul culorilor reflectate în acea oglindă.
- Cand Dumnezeu se joacă ascunzându-se și prefăcându-se că este tu sau eu, o face atât de bine încât îi trebuie vreme îndelungată pentru a-și aminti unde și cum s-a ascuns.
- Altruismul este doar un egoism foarte rafinat, comparabil cu cel al grupului de ”aleși” care se joacă de-a „noi suntem mai toleranți decât voi.”
- Dragostea autentică provine din cunoaștere, nu dintr-un sentiment de datorie sau vinovăție.
- Substantivul latin ”persona” din care provine cuvântul ”persoană”, desemna o mască ce amplifica sunetul, folosită de actori în amfiteatrele din Grecia și Roma antică.Murind, ne scoatem ”persona”, așa cum actorii își scot măștile în culise, iar prietenii noștri vin în spatele scenei, felicitându-ne pentru modul cum ne-am jucat rolul.
- Dacă nu suntem capabili de a trăi plenar în prezent, viitorul este o farsă. Nu are rost să faci planuri pentru un viitor de care nu vei fi capabil să te bucuri niciodată. Când planurile tale se vor concretiza, vei continua să trăiești pentru un viitor și mai îndepărtat, pentru că întreaga ta educație te-a pregătit pentru viitor, în loc să-ți arate cum să fii viu acum.
- În prezent, nu facem decât să trăim la repezeală, ghiftuindu-ne cu experiențe nedigerate pe care le infulecăm una după alta, deoarece conștiința propriei noastre existențe este atât de superficială și de îngustă încât nimic nu ne pare mai plictisitor decât simplul fapt de a fi.
Merită citită:
