Sunt făcut din lumină; sunt făcut din stele.
Don Miguel Ruiz
Despre carte:
Cele patru legăminte este o carte scrisă de Don Miguel Ruiz, un autor mexican și un învățător spiritual, care explorează conceptul de „patru legăminte” ca un cod de conduită pentru a trăi o viață conștientă și fericită.
Aceste legăminte sunt inspirate din înțelepciunea toltecilor, pentru a oferi ghidare în ceea ce privește relațiile cu noi înșine, cu ceilalți și cu lumea înconjurătoare.
Prin aceste patru legăminte, autorul invită cititorul să renunțe la modelele de gândire toxice și la credințele limitative care îi controlează viața și să adopte un mod de gândire pozitiv și autentic.
Cele patru legăminte:
- Fiți impecabili în cuvânt: Aceasta înseamnă să fim conștienți de puterea cuvintelor noastre și să le folosim în mod responsabil. Să fim sinceri cu noi înșine și cu ceilalți, să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce spunem și să ne folosim cuvintele pentru a construi, nu pentru a distruge.
- Nu luați nimic personal: Aceasta înseamnă să nu luăm la inimă ceea ce alții spun sau fac. Să nu ne asumăm criticile sau judecățile altora ca fiind adevărate despre noi înșine, ci să înțelegem că acțiunile și cuvintele celorlalți sunt un reflector al propriilor lor credințe și emoții.
- Nu faceți presupuneri: Aceasta înseamnă să nu ne creăm scenarii fictive sau să tragem concluzii pripite fără a avea toate informațiile necesare. Să avem curajul să cerem clarificări atunci când nu înțelegem ceva și să ne comunicăm în mod deschis și clar.
- Faceți întotdeauna tot ce vă stă în putință: Aceasta înseamnă să facem tot ceea ce putem, să ne angajăm la maxim în orice acțiune întreprindem și să ne trăim viața în mod autentic și plin de pasiune. Să renunțăm la victimizare și să devenim conștienți de puterea noastră de a influența propriul destin.
Recomand cartea să fie citită integral, pentru a înțelege mai bine scopul acestor legăminte.
Ce nu mi-a plăcut este că îndemnurile nu sunt chiar practice.
Uite un exemplu: ”Una din căile prin care ne putem schimba convingerile constă în a ne focaliza atenția asupra acestor dogme și convingeri, transformând legămintele pe care le-am făcut cu noi înșine.”
Dar cu toate acestea, merită să o citești.
Pasaje din carte:
- De fiecare dată când auzim o părere pe care o acceptăm şi o credem, noi facem un nou legământ, iar acesta devine o parte a sistemului nostru de valori.
- Ne prefacem că suntem ceea ce nu suntem deoarece ne este teamă că vom fi respinşi. Frica de a fi respins devine frica de a nu fi suficient de bun.
În cele din urmă, ne transformăm în cineva care nu suntem noi înşine.
- Sistemul de convingeri este precum o ”Carte a Legii” care ne conduce mintea. Fără să ne mai punem întrebări, tot ce există în această Carte a Legii reprezintă adevărul nostru.
- Există în minţile noastre cineva care judecă pe toată lumea, inclusiv vremea, căţelul, pisica, totul.
Judecătorul interior foloseşte ceea ce este în Cartea Legii noastre pentru a judeca tot ceea ce facem şi tot ceea ce nu facem, tot ceea ce gândim şi tot ceea ce nu gândim, tot ceea ce simţim şi tot ceea ce nu simţim.
De fiecare dată când facem ceva care contravine Cărţii Legii, Judecătorul spune că suntem vinovaţi, că trebuie să fim pedepsiţi, că trebuie să ne fie ruşine. Acest lucru se petrece practic continuu, zi după zi, pe întreg parcursul vieţii noastre.
Existăm noi şi o altă parte, care primeşte sentinţele, iar această parte este numită Victima.
Victima suportă toate jignirile, sentimentele de vinovăţie şi ruşinea. Ea este acea parte integrantă din fiinţa noastră care spune: „Bietul de mine, nu sunt suficient de bun, nu sunt suficient de inteligent, nu sunt suficient de atractiv, nu sunt suficient de plin de iubire… Bietul de mine”.
Marele Judecător este de acord şi spune: „Da, nu eşti suficient de bun”.
Toate acestea sunt bazate pe un sistem de convingeri.
- Moartea nu este cea mai mare frică a noastră; cea mai mare frică pe care o avem este să ne asumăm riscul de a trăi, riscul de a fi vii și de a exprima ceea ce suntem cu adevărat.
A fi noi înșine este cea mai mare frică a noastră, a oamenilor.
- Noi am învățat să ne trăim viața încercând să le satisfacem cererile celorlalți. Am învățat să trăim în funcție de viziunea celor din jur, din cauza fricii de a nu fi acceptați și de a nu fi suficient de buni pentru ei.
- Datorită faptului că nu suntem perfecți, am ajuns să ne respingem propria persoană. Autoabuzul provine din autorespingere, iar autorespingerea se naște din faptul că avem o imagine a perfecțiunii și nu ne ridicăm niciodată la înălțimea acestui ideal.
- NU CONSIDERA NIMIC CA FIIND PERSONAL!
Importanța de sine, sau faptul că luăm lucrurile la modul personal, este expresia supremă a egoismului, deoarece noi facem presupunerea că tot ce se petrece în jur are legătură cu noi.
Chiar dacă ceilalți ne insultă direct, acest lucru nu are de-a face cu noi. Ceea ce spun ei, ceea ce fac ei și opiniile pe care le au sunt într-o legătură directă cu legămintele pe care le-au făcut în mințile lor, cu propriile lor dogme. Punctul lor de vedere s-a născut din toate programările pe care le-au primit pe parcursul îndoctrinării lor.
- Cine ne oprește să fim liberi?
Noi condamnăm guvernul, vremea, părinții, religia, îl condamnăm pe Dumnezeu.
Dar cine ne oprește să fim liberi?
Noi suntem singurii care ne opunem acestei libertăți.
Noi nu mai suntem liberi deoarece Judecătorul, Victima și sistemul de convingeri nu ne permit să ne manifestăm așa cum suntem cu adevărat, să fim noi înșine.
Libertatea pe care o căutăm înseamnă să ne folosim mintea și corpul pentru a ne trăi propria viață, nu să trăim viața unui sistem de convingeri.
- Modul în care percepem lumea depinde de emoțiile pe care le simțim.
- Trebuie să-i iertăm pe cei care au greșit față de noi, nu neapărat pentru că merită să fie iertați, ci pentru că noi ne iubim pe noi înșine atât de mult încât nu dorim să mai plătim pentru nedreptatea comisă de alții.
Merită citită:
