Întotdeauna am susținut că, exceptându-i pe proști, oamenii nu diferă prea mult în privința intelectului, doar în ceea ce privește zelul și munca asiduă.
Charles Darwin
Despre carte:
Codul talentului de Daniel Coyle explorează procesele neurologice și psihologice implicate în dezvoltarea abilităților și a talentului. Cartea se axează pe conceptul de mielină, o substanță care învelește neuroni și facilitează transmiterea semnalelor în creier.
Orice aptitudine umană, fie că este vorba de jocul de baseball sau de interpretarea lui Bach, este creată de lanțuri de fibre nervoase care transmit un impuls electric minuscul – în esență, un semnal care trece printr-un circuit. Rolul mielinei în acest proces este să înfășoare acele fibre nervoase în același mod în care izolația din cauciuc sintetic înfășoară un cablu din cupru, făcând semnalul mai puternic și mai rapid prin faptul că împiedică impulsurile electrice să se scurgă în afară.
Când declanșăm circuitele noastre în manieră adecvată – când exersăm mișcarea bâtei de baseball sau reproducem o succesiune de note – mielina din organism reacționează înfășurând straturi de izolație în jurul acelui circuit neural, fiecare nou strat adăugând ceva în materie de aptitudine și viteză. Cu cât mielina devine mai groasă, cu atât mai bine izolează și, în consecință, mișcările și gândurile noastre devin mai rapide și mai precise.
Autorul își începe călătoria în căutarea surselor talentei vizitând locuri și comunități cunoscute pentru producerea unor talente remarcabile, cum ar fi academiile de tenis din Rusia, școlile de muzică din Brazilia și școlile de baseball din Republica Dominicană, ajungând la concluzia că aceste locuri au în comun un mediu specific care stimulează și promovează învățarea eficientă.
Cartea argumentează că talentele nu sunt doar rezultatul geneticii, ci sunt construite prin practică deliberată și concentrație intensă. Autorul susține că procesul de construire a mielinei, care are loc în timpul practicii intense și repetate, este esențial pentru dezvoltarea abilităților de top. El explică că practica întotdeauna calitativă, numită și „practică profundă,” este crucială pentru formarea mielinei și consolidarea conexiunilor neuronale responsabile de performanță.
Codul talentului își propune să ofere o înțelegere mai profundă a proceselor neurologice care stau la baza dezvoltării talentului și să inspire o abordare conștientă și eficientă a practicii pentru cei care doresc să-și îmbunătățească abilitățile în orice domeniu.
Cartea este foarte asemănatoare cu Peak sau Excepționalii, singura diferență este că ia în calcul și procesele neurologice, mai exact pe mielină care oferă o înțelegere mai bună. Dar practica este aceași.
Pasaje din carte:
- Antrenamentul intens se bazează pe un paradox: eforturile efectuate în anumite moduri bine orientate – care îți permit să faci greșeli, să pari stupid – te fac mai deștept. Sau, ca să formulăm un pic altfel, experiențele în care ești obligat să încetinești, să faci erori și să le corectezi – așa cum ai face dacă ai urca pe un deal acoperit cu gheață, alunecând și împiedicându-te – ajung să te facă mai iute și mai grațios fără să-ți dai seama.
- În experimentul efectuat de psihologul Henry Roediger de la Universitatea Washington din St. Louis, studenții au fost împărțiți în două grupuri pentru a studia un text de istorie naturală. Grupul A a studiat articolul timp de patru ședințe. Grupul B l-a studiat doar o dată, dar a fost testat de trei ori. O săptămână mai târziu, ambele grupuri au fost testate din nou, iar grupul B a obținut rezultate mai bune cu 50% decât grupul A. Cu toate că au studiat doar o pătrime din cât studiaseră ceilalți, au învățat mult mai multe.
- Trucul este să-ți stabilești un țel situat doar puțin peste capacitățile tale actuale. Să-ți orientezi eforturile. Strădaniile haotice nu ajută. Cele orientate, da. „Totul este să găsești locul cel mai favorabil”.
- Pasiunea și persistența sunt ingrediente esențiale ale talentului pentru că procesul înfășurării mielinei în jurul unui circuit neural necesită cantități imense de energie și timp. Dacă nu îți place ceea ce faci, nu vei depune eforturile necesare pentru a deveni remarcabil în domeniul respectiv.
- Mielina se înfășoară, dar nu se desfășoară. Ca la o mașină de asfaltat autostrăzi, mielinarea are loc unidirecțional. Odată izolat un circuit corespunzător unei aptitudini, nu mai poți să-l dezizolezi (decât ca urmare a vârstei sau a bolii). Iată de ce este greu să te dezbari de obișnuințe. Singura cale de a le schimba este să construiești noi obiceiuri repetând comportamente noi – prin mielinarea unor circuite noi.
- La copii, mielina sosește într-o serie de valuri, unele determinate de gene, altele depinzând de activitate. Aceste valuri durează până în al patrulea deceniu al vieții noastre, creând perioade critice în timpul cărora creierul nostru este extraordinar de receptiv față de învățarea unor noi deprinderi. Începând din acel punct, vom continua să avem parte de o creștere netă a cantității de mielină până în jurul vârstei de cincizeci de ani, când balanța începe să se încline spre pierdere
- Toate deprinderile de sub soare sunt o formă sau alta de memorie. Când o schioare campioană coboară în viteză pârtia, folosește structuri ale memoriei care le spun mușchilor ce să facă și când. Când un maestru al violoncelului cântă, de asemenea folosește structuri ale memoriei. De ce n-ar putea să fie cu toții subiecții aceluiași efect al antrenamentului?
- Cercetările sugerează că adevărata expertiză a acestor genii constă în capacitatea lor de a se antrena intens în mod obsesiv, chiar și atunci când nu pare neapărat că exersează.
- Prima regulă: segmentează. În pepinierele de talente pe care le-am vizitat, segmentarea are loc în trei dimensiuni. Mai întâi, participanții privesc sarcina ca pe un întreg – un singur segment mare, un megacircuit. Apoi, ei îl împart în cele mai mici segmente posibile. În fine, se joacă cu timpul, încetinind acțiunea, apoi accelerând-o, pentru a-i învăța arhitectura interioară.
- Tom Martinez: „Nu e vorba de cât de repede poți să o faci, ci de cât de încet poți să o faci corect”.
- Cercetările lui Dweck demonstrează că fraze precum „chiar că te-ai străduit din greu“ sau „bine lucrat, amice” motivează mult mai eficient decât ceea ce ea numește laudă goală. Din punctul de vedere al mielinei, această concluzie are sens. Lăudarea efortului are efect deoarece reflectă realitatea biologică.
Merită citită:
