În cartea Conducta de milioane, Burke Hedges ne explică printr-o parabolă cât de important este să-ți construiești de pe acum o sursă de venit pasiv, pentru a putea face bani și în timp ce dormi.
Iar ma jos găsești rezumatul parabolei și 3 lecții extrase din carte.
Rezumat parabolă
Povestea se desfășoară într-un sat și îi are în rolul principal pe cei doi veri, Pablo și Bruno, care visau la o viață mai bună.
Pentru că satul avea probleme de alimentare cu apă, primarul s-a hotărât să-i plătească pe Pablo și Bruno să aducă apă de la râul de lângă sat, pentru a alimenta bazinul din centrul satului. Așa că, fiecare dintre ei a luat câte 2 găleți și au pornit spre râu, ca până la finalul zilei, să umple bazinul iar, la final, înțeleptul satului i-a plătit cu câte un ban pentru fiecare găleată.
Bruno era foarte fericit: „Iată că ni s-a îndeplinit visul, nu-mi vine să cred ce noroc avem!”, însă Pablo nu era convins de acest lucru. De ce? Pentru că îl durea spatele, avea mâinile rănite de la cărat găleți și se gândea, cu groază, că trebuie să se trezească a doua zi, să o ia de la capăt. În schimb, a promis că o să găsească un mod mai bun de a face asta.
A doua zi, în timp ce cărau găleți, Pablo i-a zis vărului său: „Bruno am un plan! În loc să ne chinuim să cărăm găleți, ce-ar fi dacă am construi o conductă de la râu până-n sat?”.
Bruno nu a fost încântat, reclamând: „o conductă? Dar cine a mai auzit de așa ceva?! Avem o slujbă minunată, Pablo. Pot să car 100 de găleți pe zi, iar la un ban pe găleată, sunt bogat. La final de săptămână îmi pot lua o pereche de încălțăminte nouă, la final de lună o vacă, iar în 6 luni o colibă nouă. Avem cea mai bună slujbă din sat. Nu lucrăm sâmbăta și duminica, iar în fiecare an avem 20 de zile de concediu plătit. Suntem asigurați pe viață! Așa că mai lasă-mă cu conductele tale.”
Dar Pablo nu a renunțat la idee! În schimb, a ales să lucreze part-time, iar în restul zilei și la final de săptămână, să lucreze la conductă. Știa că e posibil să îi ia 1-2 ani pentru a construi acea conductă și că, în această perioadă, va lua mai puțini bani , dar Pablo credea în visul lui.
La un moment dat, Bruno și sătenii râdeau de Pablo, poreclindu-l „omul cu conducta”. Între timp, Bruno câștiga de două ori cât el, și-a luat un măgar, și-a făcut casă cu 2 etaje, haine scumpe, mânca doar la han și făcea cinste la toată lumea. În schimb, Pablo își tot repeta: „câte o palmă, câte o palmă, isprăvesc până la toamnă”. Iar palmele, în curand, s-au transformat în zeci de metri, după care în sute de metrii și tot așa.
După un timp, când Pablo ajunsese la jumătate, îl privea pe Bruno care era tot mai încovoiat, plin de dureri, supărat după ce căra toată ziua găleți, și începuse să muncească din ce în ce mai puțin și să stea din ce în ce mai mult la crâșmă, deoarece era nefericit.
În cele din urma, Pablo a terminat conducta. Tot satul s-a adunat să vadă minunea, cum țâșnea apa din conductă în rezervorul satului iar acum satul avea rezervă permanentă de apă. O dată finalizată conducta, Pablo nu mai era nevoit să care apă. Apa ajungea în sat, indiferent dacă el muncea sau nu. Iar acum, din “omul cu conducta” era numit “făcătorul de minuni”. În schimb, Pablo nu voia să se oprească aici, planul era să construiască conducte în întreaga lume.
Iar, în acest timp, conducta l-a scos pe Bruno din afaceri. Pablo nu a vrut să renunțe la vărul său și, i-a propus lui Bruno să fie partener cu el, pentru a construi și alte conducte, iar după, să îi învețe și pe alții să construiască conducte. Dar Bruno era sceptic și avea tot felul de scuze: „au mai încercat și alții și nu au reușit” sau “durează prea mult”.
Pablo a insistat: „Gândește-te puțin Bruno, am putea să câștigăm câte un mic procent din fiecare litru de apă care trece prin aceste conducte, din întreaga lume. Cu cât avem mai multe conducte, cu atât vor curge mai mulți bani, fără să facem nimic”. Abia atunci, Bruno a înțeles imaginea de ansamblu și a acceptat oferta. Așa au construit conducte în întreaga lume, din care banii au început sa curgă, iar ei nu au mai lucrat o zi în viața lor.
Ce s-ar întâmpla dacă, de mâine, nu vei mai putea ”căra găleți”?
Dacă, din diferite motive, precum probleme de sănătate sau de orice alt tip, te vei afla în imposibilitatea de a munci, ce vei face?
Plecând de la această întrebare, am extras 3 lecții din carte.
Lecția 1: Dacă nu ”cari găleți”, nu primești bani
Problema cu transportul de găleți este că banii se opresc atunci când te oprești din a mai căra găleți. Ceea ce înseamnă că, conceptul de „job sigur”, este o iluzie.
Pericolul ”transportatorilor de găleți” este că venitul este temporar și nu continuu. Dacă Bruno s-ar fi trezit într-o dimineață cu spatele blocat, cum se întâmplă tot mai des în lumea modernă, câți bani ar mai câștiga?
Răspunsul este ZERO! Fără muncă = Fără bani!
Aceasta este capcana timp contra bani:
- O oră de muncă echivalează cu salariul pe o oră.
- O lună de muncă este egală cu salariul pe o lună.
- Un an de muncă înseamnă salariul pe un an.
Îți sună cunoscut?
Problema ”cărătorului de găleți” este că banii încetează să mai vină dacă se oprește din muncit.
Dacă nu găsești o modalitate de a câștiga bani în timp ce dormi, vei lucra până vei muri.
Warren Buffet
Lecția 2: Trăim într-o lumea a ”cărătorilor de găleți”
99% din oamenii din lume “cară găleți”, așa că presupunem că aceasta este singura calea de a obține ceea ce ne dorim în viața. De ce?
Pentru că acesta este modelul pe care l-au urmat părinții noștri și este cel pe care ne-au învățat să-l urmăm. Mergi la școală și învăța cum să ”cari găleți”, muncește mai mult, câștigă-ți dreptul de a ”căra găleți” mai mari, adică promovează. Dă-ți demisia din compania ”transportatorilor de găleți” A, pentru a lucra în compania ”transportatorilor de găleți” B, care-ți permite să ”cari găleți” mai mari, lucrează mai multe ore, încât să poți transporta și mai multe găleți, ca într-o zi, după 40-50 de ani, să poți fi liber și să ieși la pensie. Îți sună cunoscut?
În România, salariul mediul net este de 3.712 lei, pentru o medie de 160 de ore pe lună, de “cărat găleți” și, din acest venit deja mic, avem de plătit și credite, așa cum arată un raport BNR din 2019: România a atins un nou record la credite în valoare de 36.9 miliarde de lei.
Recomandarea generală este că, dacă vrei mai mulți bani, trebuie să îți iei niște “găleți mai mari” sau ”să cari mai multe găleți”, lucrând mai multe ore sau la un al doilea job. Rezultatul?
Conform statisticilor la nivel mondial, oamenii lucrează mai multe ore ca niciodată, iar datoria consumatorilor este la un nivel record.
Atunci ce nu este în regulă cu această imagine?
Cei care “cară găleți” spun că este în regulă să facă asta. Singura întrebare pe care și-o pun mereu, este “câți bani câștigă ceilalți transportatori de găleți?”.
Considerăm că este corect ca un medic să câștige mai mult decât un vânzător la supermarket dar asta nu înseamnă că medicul este independent financiar sau liber. De ce?
- Un medic are alt stil de viață, el conduce o mașină de 50.000 euro, față de un vânzător care conduce o mașină de 5.000 euro.
- Medicul își trimite copii la școală privată, vânzătorul la o școală de stat.
- La final, amandoi trăiesc de la salariu la salariu, dacă se opresc din a mai “căra găleți”, se opresc și banii.
Speranța medie de viață este de 78 de ani, în timp ce vârsta de pensionare este de 67. Lucrăm timp de 50 de ani pentru a fi liberi timp de 11. Sună asta ca o afacere corectă?
Elon Musk
Lecția 3: Ne concentrăm pe momentul prezent și ignorăm ce se poate întâmpla în viitor
Cât timp ești încă tânăr și plin de energie, trebuie să-ți construiești conducta astfel încât, într-o zi, să aibă grijă de tine, atunci când nu mai poți lucra sau decizi să renunți la muncă. Dacă vrei să nu-ți mai rupi spatele “cărând găleți”, începe de pe acum să îți construiești ”conducte”, chiar dacă pot dura câțiva ani, iar venitul va fi mic la început.
Tu poți să amâni, dar timpul n-o va face, iar timpul pierdut nu mai e niciodată regăsit.
Benjamin Franklin:
