Creativitatea, adesea văzută ca motorul inovației, a captivat mințile cercetătorilor și educatorilor deopotrivă, devenind un teren fertil pentru studii și dezbateri.
Un studiu realizat de Dr. George Land și Beth Jarman, pentru NASA în anii 1960, a dezvăluit ceva surprinzător: un procent imens de 98% dintre copiii cu vârsta de 4-5 ani s-au încadrat la nivelul de „geniu creativ”.
Cu toate acestea, acest procent a scăzut dramatic pe măsură ce subiecții au înaintat în vârstă, punând astfel în lumină o problemă esențială în ceea ce privește modul în care sistemul de învățământ și societatea modelează dezvoltarea creativității.
În acest articol, vom explora dinamica dintre creativitate și sistemul educațional tradițional, plecând de la studiul NASA, dar luând în considerare și câteva cercetări recente care să ne ajute în înțelegerea acestui fenomen.
Creativitatea prin ochii copiilor
Studiul realizat de Dr. George Land și Beth Jarman pentru NASA în anii 1960 a atras atenția asupra creativității în copilărie. Inițial, cercetarea a fost concepută pentru a ajuta NASA să înțeleagă și să dezvolte procesele creative ale inginerilor și oamenilor de știință. Mai târziu, aceeași metodologie a fost aplicată copiilor, oferind rezultate care au stârnit interes și discuții în rândul publicului și al comunității academice.
Studiul a implicat testarea a 1.600 de copii de 4-5 ani, unde 98% dintre ei au fost clasificați la nivelul de „geniu creativ”. Iar pe măsură ce copiii au crescut și au fost retestați la vârstele de 10 ani și 15 ani, procentajul acelora care au marcat la nivel de „geniu creativ” a scăzut la 30%, respectiv 12%.
Acest declin al creativității a fost corelat cu progresul copiilor prin sistemul educațional, sugerând că există factori în cadrul sistemului care pot inhiba sau diminua creativitatea. Un aspect important de explorat în continuare este modul în care structura și cerințele sistemului educațional pot limita expresia creativă și gândirea divergentă, de exemplu, prin evaluări standardizate și un curriculum rigid.
Ce înseamnă creativitatea?
Creativitatea, în esența sa, este despre a vedea lumea în moduri noi, a găsi conexiuni neobișnuite și a genera soluții și idei originale. Iar într-un cadru educațional, creativitatea nu se referă doar la arte și muzică, ci și la rezolvarea problemelor, la gândirea critică și la abilitatea de a gestiona și naviga prin situații complexe și neașteptate.
Cum s-a măsurat creativitatea?
Testele de creativitate, cum ar fi cele utilizate în studiul NASA, s-au concentrat pe gândirea divergentă:
- Fluența (numărul de idei generate);
- Flexibilitatea (varietatea de idei);
- Originalitatea (unicitatea ideilor);
- Elaborarea (detaliile și dezvoltarea ideilor).
Sistemul educațional și Creativitatea
Sistemul educațional tradițional, în multe contexte, pune un accent puternic pe memorare și conformitate. Elevii sunt adesea evaluați în funcție de capacitatea lor de a memora informațiile, mai degrabă decât de abilitatea lor de a gândi critic sau de a crea ceva nou.
În acest mediu, succesul este adesea definit prin aderarea strictă la reguli și norme, iar evaluările sunt bazate pe teste standardizate care măsoară cunoștințele acumulate, nu neapărat înțelegerea sau aplicarea lor creativă. Acest mod de operare poate descuraja elevii să exploreze și să experimenteze, limitând astfel dezvoltarea abilităților lor creative.
Sistemul educațional, prin natura sa orientată spre conformitate, poate inhiba expresia creativă și gândirea critică. Elevii pot deveni reticenți în a împărtăși idei noi sau diferite din teama de a fi penalizați sau respinși.
În plus, lipsa oportunităților de a explora și de a crea în mod liber poate limita dezvoltarea competențelor creative. De exemplu, o programă rigidă care nu permite devieri sau explorări în afara materialului stabilit poate descuraja elevii să pună întrebări sau să exploreze idei ”out of the box”.
Un exemplu concret este studiul menționat, realizat de Dr. George Land și Beth Jarman, care a evidențiat o scădere semnificativă a creativității pe măsură ce copiii progresează prin sistemul educațional.
Un alt studiu, realizat de Elina Benea-Popușoi, Svetlana Duca și Doru Curosu, a explorat complexitatea și impactul resursei de creativitate în sistemele educaționale din diferite țări, subliniind legătura dintre calitatea sistemului educațional și calitatea vieții în societate. Acesta sugerează că există o corelație directă între modul în care sistemul educațional este structurat și nivelul de creativitate manifestat de indivizi pe parcursul vieții lor.
Reproiectarea sistemului educațional pentru a cultiva Creativitatea
O programă flexibilă și centrată pe elev este esențială pentru a cultiva creativitatea în rândul tinerilor. Aceasta implică crearea unui mediu de învățare care să permită explorarea și experimentarea, unde elevii sunt încurajați să pună întrebări, să creeze și să exploreze într-un mod care este relevant și semnificativ pentru ei.
În loc să se bazeze pe memorare și regurgitare, un curriculum flexibil ar trebui să promoveze gândirea critică, rezolvarea problemelor și abilitățile de luare a deciziilor, oferind în același timp elevilor spațiul de a explora propriile lor interese și pasiuni.
Un mediu de învățare care susține și încurajează inovația este vital pentru dezvoltarea creativității. Profesorii ar trebui să fie formatori și mentori, nu doar transmițători de informații, creând un spațiu unde elevii se simt în siguranță să împărtășească idei, să facă greșeli și să învețe din ele.
În plus, utilizarea tehnologiei și a resurselor digitale poate fi integrată pentru a oferi elevilor acces la o gamă largă de informații și pentru a-i ajuta să colaboreze și să comunice în moduri noi și creative.
Evaluările și feedback-ul în educație ar trebui să fie un proces bidirecțional și constructiv. În loc să se concentreze doar pe note și rezultate, evaluările ar trebui să sublinieze progresul, efortul și procesul de învățare al elevului.
Implementarea evaluărilor creative, cum ar fi proiectele și prezentările, permite elevilor să-și demonstreze înțelegerea și abilitățile în moduri autentice și semnificative. Feedback-ul constructiv, pe de altă parte, ar trebui să fie orientat către încurajarea creșterii continue și a dezvoltării personale, oferind elevilor orientări clare și acțiuni concrete pentru îmbunătățire și învățare ulterioară.
Implementarea schimbării către un sistem educațional creativ
Pentru a cultiva creativitatea în rândul elevilor, este esențial ca și cadrele didactice să fie pregătite corespunzător.
Formarea profesorilor ar trebui să includă strategii pentru a încuraja gândirea creativă și critică, precum și metode pentru a integra practicile creative în sala de clasă. Aceasta poate include ateliere, cursuri și seminarii care să le ofere profesorilor instrumentele și resursele necesare pentru a crea medii de învățare inovatoare și stimulative.
Spațiile de învățare ar trebui să fie concepute astfel încât să încurajeze explorarea și descoperirea. Acest lucru implică crearea de clase și spații de învățare care sunt flexibile, adaptabile și care permit mișcarea și colaborarea. De asemenea, resursele și materialele ar trebui să fie accesibile și variate, oferind elevilor oportunități ample de a explora și de a învăța în moduri care le sunt semnificative.
Părinții și comunitatea joacă un rol crucial în educarea și dezvoltarea tinerilor. Școlile ar trebui să caute modalități de a implica părinții și comunitatea în procesul educațional, oferind oportunități pentru ca aceștia să participe la activități școlare, proiecte și evenimente. De asemenea, părinții ar trebui să fie încurajați să susțină și să cultive creativitatea acasă, oferind copiilor spațiu, timp și resurse pentru a explora propriile lor interese și pasiuni.
Concluzie
Într-o lume în care inovația și creativitatea devin tot mai cruciale pentru succesul individual și colectiv, este obligatoriu să reevaluăm și să remodelăm sistemul nostru educațional. Studiile, precum cel realizat de Dr. George Land și Beth Jarman pentru NASA, ne arată că există un potențialul creativ imens în copilărie, dar tinde să scadă pe măsură ce copiii trec prin sistemul de învățământ tradițional. Acest declin nu este inevitabil, ci mai degrabă rezultatul unui sistem care, în mod tradițional, a valorat conformitatea și memorarea în detrimentul explorării și inovației.
Prin adoptarea unei programe flexibilă, crearea unui mediu de învățare inovator și suportiv, și implicarea activă a tuturor părților interesate – inclusiv elevi, profesori, părinți și comunitate – putem construi un cadru educațional care nu doar că nu inhibă creativitatea, ci o cultivă și o celebrează. Acest lucru nu numai că va îmbogăți experiențele de învățare ale elevilor, dar îi va asigura și că sunt capabili să navigheze cu succes într-o lume în continuă schimbare, abordând provocările viitorului cu gândire inovatoare și soluții creative.
În cele din urmă, investiția în creativitate în cadrul educației este o investiție în viitor. Este un pas esențial pentru a ne asigura că generațiile viitoare sunt echipate, nu doar cu cunoștințe, ci și cu abilitatea de a gândi în moduri noi și de a aduce la viață idei care pot schimba lumea.
Studii de referință:
- Land, G., & Jarman, B. (1992). Breakpoint and Beyond: Mastering the Future Today. HarperCollins Publishers.
- Benea-Popușoi, E., Duca, S., & Curosu, D. (2022). Considerations Regarding the Resource of Human Creativity in the Context of Various Educational Systems of Countries.
- Robinson, K. (2006). Do schools kill creativity?
- Pink, D. H. (2005). A Whole New Mind: Why Right-Brainers Will Rule the Future.
