Aristotel a ajuns la concluzia că omul își dorește, mai mult decât orice pe lume, fericirea. În timp ce fericirea este prețuită în sine, toate celelalte lucruri, sănătatea, frumusețea, banii sau puterea, sunt valorizate numai pentru că presupunem că ne vor face fericiți.
Mihaly Csikszentmihalyi
Despre carte:
Flux – Psihologia fericirii, scrisă de psihologul Mihaly Csikszentmihalyi este rezultatul a multor ani de studiu al unui concept oarecum abstract pe care autorul l-a numit flux și al cărei denumire îi aparține.
Această stare se referă la momentele când ești atât de absorbit de ceea ce faci încât pierzi noțiunea timpului, ce în final duce la o stare de mulțumire, de fericire. Stare de fericire pe care toată lumea o urmărește, doar că ea este rezultatul, un efect secundar al unei condiții care trebuie pregătită, cultivată și apărată de fiecare individ în parte. Ea apare atunci când corpul sau mintea este dusă la limitele sale printr-un efort voluntar de a realiza ceva dificil și util. Dacă provocarea depășește abilitățile, aceasta va duce la anxietate, iar invers va duce la plictiseala.
Dar în momentul în care acestea doua sunt în echilibru, apare starea de flux. Pentru că, contrar a ceea ce se crede de obicei, asemenea momente, „cele mai frumoase din viața noastră”, nu apar când persoana este pasivă sau când se uita la un serial, aceste momente survin atunci când corpul și mintea sunt împinse până la limită, într-un efort deliberat de a realiza ceva dificil și valoros. Pentru un copil poate fi așezarea ultimului cub pe turnul pe care îl construiește, pentru un înotător poate fi depășirea propriului record. Așa că pentru fiecare există mii de posibilități de a atinge această stare.
Aceste experiențe nu sunt neapărat plăcute atunci când se produc, uneori poate fi chiar dureros, dar pe termen lung aceste experiențe îți dau un sentiment de control, care se apropie de ceea ce numim în mod obișnuit fericire. Autorul ne explică mecanismele din spatele acestei stări, modul în care funcționează conștiința, modul în care aceasta poate fi controlată și ne arată multiple modalități practice prin care putem atinge starea de flux.
Este o carte care din punctul meu de vedere se situează peste majoritatea cărților de dezvoltare personală, informațiile fiind foarte bine explicate, cu exemple concrete și au la baza studii științifice.
De reținut:
- Nu ceea ce ni se întâmplă ne determină fericirea, ci modul în care interpretăm această realitate. Tot ceea ce trăim, bucurie sau suferință, interes sau plictiseală, este reprezentat în minte ca informație. Dacă putem controla această informație, putem hotărî cum va fi viața noastră. Iar calitatea vieții nu depinde direct nici de părerile altora despre noi, nici de bunurile noastre materiale. Ce contează mai degrabă este imaginea pe care ne-o formăm despre propria persoană și despre ceea ce ni se întâmplă.
- Când suntem în starea de flux, nu suntem fericiți, pentru că, dacă vrem să experimentăm aceasta emoție, trebuie să ne concentrăm asupra stărilor noastre interioare, iar acest lucru ne-ar distrage atenția de la sarcina pe care o avem de îndeplinit. Numai după ce sarcina a fost dusă la bun sfârșit, avem răgaz să privim înapoi la ceea ce am realizat, iar apoi suntem invadați de recunoștință pentru excelența acelei experiențe și ne simțim fericiți.
- Pentru a supraviețui într-o societate complexă, trebuie să muncim în vederea unor scopuri ce nu ne aparțin și să amânăm recompensa imediată. Ceea ce nu înseamnă că devenim o marioneta manevrată de sistemele sociale de control. Soluția rezidă în renunțarea treptată la recompensele sociale și înlocuirea lor cu unele alese de noi înșine.Pentru îmbunătățirea vieții, există două strategii principale. Prima este să încercăm să adaptăm condițiile externe la scopurile noastre. A doua este să schimbăm modul de receptare a acestor condiții, pentru a se potrivi mai bine scopurilor noastre.
- Două condiții care fac dificilă experiența optimală:Anomia – reprezintă lipsa regulilor, care descrie starea unei societăți în care normele și regulile sunt confuze sau inexistente. Atunci când nu este clar ce este permis și ce este interzis, oamenii devin anxiosi.Alinierea (opusul anomiei) – este condiția în care oamenii sunt constrânși de un sistem social să acționeze propriei voințe, care contravin cu valorile și scopurile proprii sau sunt lipsite de sens. Oamenii au nevoie de obiective, provocări, reguli în care să se încadreze, astfel se vor plictisi.
Merita citită:
