Dacă ești vreodată tentat să cauți aprobare din exterior, realizează că ți-ai compromis propria integritate. Dacă ai nevoie de un martor, atunci fii propriul tău martor.
Epictet
Despre carte:
Manualul sau Enchiridion de Epictet, filosof care a trăit cu aproximație între anii 55-135 d. Hr. care s-a născut la Hierapolis, Phrygia, și a trăit o mare parte din viață în Roma până în momentul exilului la Nicopolis, unde a și murit. Sclav al lui Epaphroditus, libert și secretar al lui Nero și, mai apoi, al lui Domițian, a fost discipol al lui Musonius Rufus.(Wikipedia)
Manualul lui Epictet este un scurt manual de sfaturi etice stoice compilat de Arrian, un discipol al filozofului grec Epictetus din secolul al II-lea. Deși conținutul este în mare parte derivat din Discursurile lui Epictet, nu este un rezumat al Discursurilor, ci mai degrabă o compilație de precepte practice.
Astfel, cartea este un manual pentru a arăta calea spre atingerea libertății mentale și a fericirii în toate împrejurările.
Filosofia stoică are principii aplicabile în viața oricui, lecții despre rolul și scopul existenței umane. Stoicii aveau credința că lumea este dirijată de Zei, de forțe supranaturale care asigură armonia și direcția vieții oamenilor, iar ideile centrale erau legate de predestinare. Cei care adoptau convingerile stoice erau îndreptați spre fatalitate.
Nu este înțelept să te opui evenimentelor care se întâmplă. Orice se petrece în viața ta, are loc pentru că așa vor zeii. Stoicii erau implicați în viața socială, însă știau să păstreze distanța de plăcere, pofte și capricii. Sfaturile lui Epictet se referă la modul în care te raportezi la evenimente și la situații din viața ta. Nu trebuie să insiști ca lucrurile să meargă doar în sensul în care vrei tu. Nu toate lucrurile depind de tine, iar gândurile tale trebuie să includă acceptarea sorții.
Epictet a fost poate cel mai influent reprezentant al conceptelor stoice, promovând extrema simplitate și traiul modest. Iar cartea scrisă de Epictet – Manualul, este și azi un volum fundamental al filosofiei stoice.
De reținut:
- Amintește-ți că a obține ceea ce-ți dorești reprezintă sfârșitul dorintelor tale și că sfârșitul temerilor tale înseamnă a evita lucrurile de care te temi.
- În fața fiecărui din lucrurile care te distrează, care servesc nevoilor tale sau pe care le iubești nu uita să-ți spui în sinea ta ce e de fapt acel lucru. Începe cu cele mai mici. Dacă îți place un vas de pământ, spuneți că este doar un vas de pământ; dacă se sparge nu vei fi tulburat. Dacă-ți iubești fiul sau soția, spune-ți că iubești o ființă muritoare și, dacă moare, nu vei fi deloc tulburat.
Dacă vrei ca soția sau copii să trăiască veșnic, ești nebun, căci vrei ca lucrurile care nu depind de tine să depindă și ceea ce e al altcuiva să fie al tău.
- A-i acuza pe alții pentru nefericirea ta e o dovadă de ignoranță; a nu te acuza decât pe tine însuți, e o dovadă că începi să înveți, iar a nu-i acuza nici pe ceilalți, nici pe tine e semn că ești deja instruit.
- Nu pretinde ca lucrurile să se întâmple așa cum dorești tu, ci așa cum se întâmplă și vei prosperă întotdeauna.
- Amintește-ți că în viață trebuie să te comporți ca la un festin.
O farfurie a ajuns la tine? Întinzându-ți mâna cu decenta, ia-o cu modestie.
Îți este luată? Nu o reține.
N-a venit încă? Nu ravni la masa celui de alături, așteaptă să vină în cele din urmă pe partea pe care te afli.
- Amintește-ți că ești actor într-o piesă, lungă sau scurtă, în care autorul a vrut să te includă. Dacă el vrea să joci rolul unui cerșetor, trebuie să-l joci cât poți de bine. La fel, dacă vrea să joci rolul unui schiop, al unui împărat. Căci depinde de tine să joci bine personajul care ți-a fost dat, dar depinde de altul să ți-l aleagă.
- Atunci când corbul scoate un croncănit de rău augur, nu-ți lăsa imaginația să o ia razna, ci fă deosebirea și spune-ți: Nici una din nefericirile prezise de acest semn nu mă privește; aceste nenorociri privesc trupul meu slab, sau mica mea agoniseală, sau reputația mea. Căci orice s-ar întâmpla, depinde de mine să iau partea bună a acestei întâmplări.
- Dacă ți se întâmplă vreodată să te întorci spre lucrurile exterioare în scopul de a plăcea cuiva, să știi că ai decăzut în starea ta.
- Putem afla intențiile naturii prin lucrurile asupra cărora nu ne aflăm în dispută unii cu alții. De exemplu, atunci când sclavul vecinului a spart o cupă sau altceva, îi spui, desigur, pentru a-l consola, că e un accident obișnuit. Să știi deci că, atunci când ți se va sparge o cupă care e a ta, trebuie să fii la fel de liniștit pe cât erai atunci când s-a spart cea a vecinului.
Aplică această maximă celor mai importante lucruri. Când fiul sau soția altcuiva moare, nu există nimeni care să nu spună că aceasta e soarta omului. Dar când moare soția sau fiul tău, nu auzim decât plânsete și strigăte. Ar trebui să ne amintim de sentimentele pe care le-am avut aflând că aceleași accidente s-au întâmplat altora.
- Atunci când faci un lucru, după ce ai recunoscut că e de datoria ta, nu evita să fii văzut făcându-l, indiferent de părere greșită pe care ar putea-o avea oamenii despre aceasta. Când acțiunea este rea, nu o face, iar dacă e bună, de ce te temi de cei care te-ar condamna pe nedrept și fără rost?
- A spune ”Sunt mai bogat decât tine, deci sunt mai bun decât tine; sunt un orator mai bun decât tine, deci sunt mai bun decât tine.” nu reprezintă un mod corect de a gândi. Pentru a gândi corect, trebuie să spui: “Sunt mai bogat decât tine, deci averea mea este mai mare decât a ta; sunt un orator mai bun decât tine, deci discursurile mele valorează mai mult decât ale tale.” Dar tu nu ești nici un bun material, nici un discurs.
- Nu ai din ce trăi și mă întrebi dacă, pentru a avea, trebuie să te înjosești la slujbele cele mai abjecte. Ce pot să-ți spun despre asta? Sunt oameni care cred că mai bine să facă o slujbă abjectă decât să moară de foame. Sunt alții pentru care acest lucru ar fi insuportabil. Deci nu pe mine trebuie să mă întrebi, ci pe tine însuți.
Oamenii valorează cât vor, unii au un preț foarte mare, alții foarte mic; fiecare valorează cu atât mai mult cu cât se respectă mai mult; consideră-te deci liber sau sclav, depinde doar de tine.
- Nimic măreț nu se face dintr-o dată, nici măcar o smochină. Dacă îmi spui: “Vreau imediat o smochină.” îți voi răspunde: “Prietene, e nevoie de timp; așteaptă ca ea să se nască, apoi va crește și se va coace.”
Iar tu vrei ca spiritele să-și aducă dintr-o dată roadele la maturitatea absolută! E drept acest lucru?
- Nu e ceva comun să aduci la desăvârșire ceea ce promite calitatea de om. Acesta e un animal muritor, dotat cu rațiune și prin rațiune se distinge de animale. Deci, de fiecare dată când se îndepărtează de rațiune și acționează fără să gândească, omul dispare ci se arată animalul.
- Nu trebuie să-ți fie frică nici de sărăcie, nici de exil, nici de închisoare, nici de moarte. Dar trebuie să-ți fie frică de frică.
- Când sunt pe o corabie, când nu mai văd decât marea, aceasta mă înfricoșează, ca și cum, dacă aș naufragia, ar trebui s-o înghit pe toată și nu mă gândesc că nu sunt necesare decât trei înghițituri pentru a te îneca. La fel, la un cutremur, îmi imaginez că orașul întreg va cădea peste mine, și nu mă gândesc că e suficientă o singură bucată de țiglă pentru a-mi sparge capul.
- Vezi jucându-se niște cățeluși: se mângâie, stau împreună, se alintă, îți par buni prieteni. Aruncă un oscior în mijlocul lor și vei vedea ce se întâmplă.
Aceasta e prietenia fraților. Dacă își dispută un bun, nu mai există nici prieten, nici părinte, nici frate sau fiu.
- Sufletul e ca un bazin plin cu apă; opiniile sunt raza care luminează havuzul. când apa din el e agitată, pare că și lumina e la fel; totuși, ea nu e.
La fel se întâmplă și cu omul: când e tulburat și agitat, nu virtuțile sunt răsturnate și confuze, ci spiritul său, care se află în mișcare. Dacă spiritul se liniștește, totul e liniștit.
Merită citită:
