Dacă vrei să devii semnificativ mai bun la ceva, poți.
Anders Ericsson
Despre carte:
Peak de Anders Ericsson și Robert Pool, este o carte ce își propune să risipească mitul talentelor naturale, prin decenii de cercetare științifică prin care ne arată că oamenii care sunt considerați „talente” în domeniul lor nu se nasc, ci devin prin dedicarea de ore nesfârșite practicii deliberate.
Subiectul în jurul căreia este centrată cartea îți arată cum o persoană obișnuită, fără talente, ar putea deveni un maestru într-un anumit domeniu pe care se concentrează, pur și simplu făcând tipul corect de practică.
Pot exista oameni care sunt înzestrați în mod natural cu atribute care le permit să aibă un avantaj față de ceilalți. Cu toate acestea, ceea ce înseamnă acest lucru pentru ei este doar un avans față de alții. Dar în timp, cei care depun timp și efort pentru a practica vor fi cei care vor fi maeștri în domeniul lor.
Tot pe aceste studii s-a scris și cartea “Excepționalii”, publicată în 2008, de Malcolm Gladwell, deși autorul studiilor, Anders Ericsson, contestă regula de 10.000 de ore, deoarece nu este luat în calcul efortul deliberat.
Dacă citești cartea și îți trezește interesul, îți recomand să citești și cartea “Grit” scrisă de Angela Duckworth care a dus studiile lui Anders Ericsson mai departe, concluziile fiind mai clare și mai practice.
Concluzia cărți este că, prin o practica potrivită, se poate realiza orice tip de performanță, fie că vorbim de matematică, sport sau muzică, elementul esențial fiind stabilirea unui obiectiv în direcția aceasta.
Studiile au arătat că există o singură diferență între cei cu rezultate normale, cei buni și cei din top, iar aceasta este totalul de ore pe care îl dedică studiului sau exersării.
Ce nu mi-a plăcut este că autorii subliniază o idee la începutul cărții, cea cu practica deliberată, pe care o repetă până la final, folosind diferite exemple și explicând foarte în detaliu acel exemplu propriu-zis, câte corzi are vioara, cum se ține, etc. concentrându-se mai puțin pe conceptul de practică deliberată și tehnica în sine.
Mi-a dat senzația că a încercat să ducă acest concept de practică deliberată, care este real și funcționează, prin diferite timpuri de exemple, ca să poată convinge și rezona cu toate categoriile de cititori. La câte exemple sunt nu ai cum sa nu rezonezi cu unul dintre ele și sa te convinga ca practica deliberată este cheia.
Și încă un detaliu important din punctul meu de vedere: în realitate, cei mai mulți dintre noi nu au dorința de a se ridica la nivelul de maestru într-un anumit domeniu, subiect care este abordat mai mult în cartea “Grit” și în care explică de ce.
Cu toate acestea, cartea “Peak” ar putea avea un impact major în dizolvarea convingerii limitative despre talent și limitele fiecăruia de a ajunge la un anumit nivel.
De reținut:
- Presupunem că cineva care conduce mașina de 20 de ani trebuie să fie un șofer mai bun decât cineva care conduce de 5 ani sau ca un doctor care a profesat 20 de ani trebuie să fie mai bun decât unul care a profesat doar 5 ani. Dar nu.
Cercetările arată că odată ce o persoană a atins un nivel „acceptabil” de performanță și automatism, anii suplimentari nu conduc la un progres. Chiar din contră, în cazul unui doctor care are 20 de ani de practică s-ar putea să se descurce puțin mai rău, decât unul cu 5 ani experiență, motivul fiind acela că aceste abilități automatizate se deteriorează în timp, în absența eforturile de perfecționare.
- Practica simplă (exercițiu naiv cum îl numește autorul) reprezintă pur și simplu doar o repetiție.
Practica deliberată:
– se concentrează pe un scop bine definit, niște obiective foarte precise;
– concentrare profundă (citește cartea “Deep Work”);
– presupune feedback și adaptare a efortului ca reacție față de el;
– ieșirea din zona de confort, ce presupune creșterea constanta a dificultății (element cheie);
– monitorizarea progresului;
– găsirea unui mod de a te ține motivat;
– lucrul cu un antrenor, profesor, coach pentru a facilita procesul de mai sus.
- Majoritatea oamenilor nu progresează și nu ajung la rezultate extraordinare, nu pentru că le lipsește capacitatea de a le dobândi, ci mai degrabă pentru că se mulțumesc să trăiască confortabil în lumea lui „destul de bine”, fără a depune efort.
- Studiile arată că factorul esențial, care determină cât de multe informații reții dintr-un subiect, reprezintă cât de bine înțelegi acel subiect.
- Studiile făcute pe un grup de studenți de top arată că progresul era dificil și munca pe care o făceau ca să se perfecționeze nu le făcea plăcere. Acești studenți erau motivați să exerseze intens și cu maximă concentrare, deoarece considerau că exercițiul era esențial pentru îmbunătățirea performanțelor lor.
Merită citită:
