Omul își dorește mai mult decât orice pe lume fericire. În timp ce fericirea este prețuită în sine, toate celelalte lucruri – sănătatea, frumusețea, banii sau puterea – sunt valorizate numai pentru că presupunem că ne vor face fericiți.
Aristotel
Despre fericire
Oare plăcerea și satisfacția emoțională sunt pilonii centrali ai fericirii, așa cum o susține Epicur, sau sensul și scopul în viață, așa cum afirmă Victor Frankl?
Conform sociologilor, nivelul sau capacitatea de a ne bucura de viață este determinată de factorii genetici, împreună cu modul în care am fost crescuți de părinți, subiect despre care voi scrie într-un articol separat.
Un studiu realizat la Universitatea din Chicago a investigat dacă activitățile costisitoare din timpul liber, precum plimbările cu mașini de lux sau iahturile, aduc mai multă fericire oamenilor în comparație cu activitățile mai puțin costisitoare, cum ar fi conversațiile cu prietenii, grădinăritul sau gătitul.
Rezultatele au arătat că cei care își petrec timpul liber practicând diverse hobby-uri costisitoare nu sunt mai fericiți decât cei care își petrec timpul cu activități mai puțin costisitoare.
Concluzia prezentată de studiu este că resursele externe nu cresc fericirea, ci acele activități care implică o investiție semnificativă de energie psihică.
Fericirea este în strânsă legătură cu nivelul de implicare într-o activitate. Cu cât ne implicăm mai mult psihic într-o activitate, cu atât nivelul de fericire va fi mai mare.
Banii sau sănătatea aduc fericirea?
Ai putea spune că este ușor să fii fericit când ești sănătos și ai bani.
Dar banii, faima și chiar sănătatea sunt neutre pentru fericire. În realitate, calitatea vieții nu depinde de aceste lucruri și nici de părerea altora despre noi. Ceea ce contează cu adevărat este imaginea pe care ne-o formăm despre propria persoană și despre modul în care interpretăm evenimentele din viața noastră. Pentru a îmbunătăți calitatea vieții, trebuie să ne concentrăm pe îmbunătățirea conținutului existenței noastre, pe calitatea experiențelor noastre subiective.
Asta nu înseamnă că banii, sănătatea sau faima sunt irelevante. Acestea pot contribui la starea noastră de bine și pot ajuta la atingerea unor obiective, dar cu condiția să avem un scop bine definit.
AltfeI, câți oameni perfect sănătoși există și totuși sunt nefericiți? Iar pentru unii, banii pot fi un obstacol, un motiv de neliniște, de nesiguranță.
Fără un scop, existența poate deveni dezordonată, generând neliniște și anxietate, ceea ce, în cele din urmă, ne face să ne simțim nefericiți.
Cele 3 tipuri de fericire
Anthony Hsieh, fondatorul Zappos, descrie fericirea în trei forme distincte:
- Plăcerea: Acest tip de fericire derivă din căutarea constantă a unor noi recorduri de doborât. Totuși, studiile arată că acest tip de fericire este de scurtă durată.
- Pasiunea: Cunoscută și sub numele de „stare de flux”, această formă de fericire combină performanța maximă cu implicarea totală și pierderea percepției timpului. Acest tip de fericire are o durată medie de viață.
- Țelul înalt: Acest tip de fericire presupune să faci parte din ceva mai mare decât propria persoană și să-ți atribui un sens profund vieții tale. Conform cercetărilor, aceasta este forma de fericire cea mai durabilă.
Placere vs. Fericire
În societate, suntem adesea expuși la reclame care ne induc ideea că anumite lucruri sau experiențe ne vor face fericiți.
Plăcerea, așa cum o înțelegem, apare atunci când nevoile și așteptările noastre sunt îndeplinite. Aceasta contribuie la calitatea vieții noastre, dar de una singura nu aduce fericirea autentică.
În schimb, bucuria și împlinirea apar atunci când facem progrese în viață, atunci când depășim provocări și când ne autodepășim.
De exemplu, finalizarea unui proiect dificil este trăită cu satisfacție și bucurie, chiar dacă experiența în timpul realizării acestuia nu a fost neapărat plăcută. Cu toate acestea, privind retrospectiv, spunem că a fost extraordinar și ne dorim să experimentăm din nou acea stare.
Contrar a ceea ce se crede de obicei, aceste momente, denumite adesea „cele mai frumoase din viața noastră”, nu apar atunci când suntem pasivi. Aceste momente survin atunci când corpul și mintea sunt împinse până la limită, într-un efort deliberat de a realiza ceva dificil și valoros.
Pentru un copil, poate fi așezarea ultimului cub pe turnul pe care îl construiește, iar pentru un înotător, poate fi depășirea propriului record.
Astfel, pentru fiecare dintre noi există mii de posibilități de a atinge această stare de împlinire și bucurie.
Starea de flux
Fluxul este starea mentală în care o persoană care se află în timpul desfășurării unei activități este complet absorbită, fiind într-o stare de concentrare și implicare intensă și plăcută în acea activitate. Aceasta este o stare de echilibru perfect între nivelul de aptitudini al unei persoane și provocările pe care le întâmpină.
Când ne găsim într-o stare de flux, suntem adesea atât de absorbiți de ceea ce facem încât nu mai suntem conștienți de noi înșine sau de mediul înconjurător. Această stare de absorbție totală ne poate duce la performanțe excepționale și la un sentiment profund de satisfacție.
Să luăm un exemplu simplu: un copil care joacă un joc pe calculator.
Dacă jocul este prea ușor, el se plictisește și renunță.
Dacă jocul este prea greu, se enervează și renunță.
Dar dacă nivelul jocului este suficient de echilibrat încât să-i permită să joace, dar și să-l provoace, copilul atinge starea de flux și poate juca ore întregi fără oprire.
Atingerea starii de Flux
Pentru a intra într-o stare de flux, la fel ca în exemplul cu copilul, trebuie să ne implicăm în activități care sunt provocatoare, dar în același timp, în raza noastră de competență. Trebuie să existe un echilibru între dificultatea sarcinii și abilitățile noastre, astfel încât să nu ne simțim nici peste măsură de stresați, nici plictisiți.
De asemenea, este important să ne oferim oportunități pentru concentrare intensă. Acest lucru poate însemna să ne creăm un mediu de lucru liniștit, să ne eliminăm distragerile sau să ne alocăm timp pentru a ne dedica în întregime unei activități.
În cele din urmă, este util să avem obiective clare și feedback imediat(monitorizare). Când știm ce urmărim și putem vedea progresul pe măsură ce avansăm, ne este mai ușor să ne menținem angajamentul și să ne menținem într-o stare de flux.
Țelul înalt
Mulți oameni își stabilesc doar obiective de „a avea” – bani, mașini, vacanțe, dar rareori se gândesc la „a fi” – obiective de dezvoltare personală.
Nu e nimic rău să-ți dorești tot felul de lucruri materiale și chiar extravagante, atâta timp cât procesul de a le obține îți oferă satisfacție. Doar că mulți cad în capcana în care aceste dorințe devin o fixație, o obsesie atât de mare încât uită să se bucure de prezent și să ducă o viață împlinită.
Ei speră, așa cum zicea Aristotel, că acele lucruri o să le aducă fericirea, dar de cele mai multe ori nu se întâmplă. Și la final își dau seama că au sacrificat timp, energie, bani și relațiile cu oamenii din jur.
De exemplu, în prezent trăim în cele mai bune timpuri din istorie, dar totuși rata sinuciderilor este cea mai mare din totdeauna.
Conform psihologilor, cauza principală din spatele cauzelor este lipsa ordinii din viață, care înseamnă în mare parte lipsa unor obiective, a unui scop în viață, a unor provocări de depășit.
Dacă nu ai un scop, un proiect în care să fii ancorat zi de zi, atunci când ești liber, mintea începe să umble aiurea, concentrându-se asupra gândurilor deranjante, dureroase, asupra problemelor, frustrărilor și nemulțumirilor, fie ele reale sau imaginare.
Iar unii, pentru a evita aceste dureri, își umplu mintea cu orice informație disponibilă care să le distragă atenția de la aceste sentimente negative. Cea mai la îndemână soluție este statul pe rețelele de socializare, seriale, video-uri de genul tiktok, unde petrec zilnic ore în șir, pentru că aceste surse furnizează informație continuă și ușor accesibilă, care solicită atenția privitorului la un nivel extrem de scăzut.
Etapele scopului în viață
Există mai multe etape prin care trecem în căutarea unui sens autentic:
- Autoconservarea: În această etapă, individul caută să protejeze sinele, corpul și scopurile sale fundamentale. Sensul vieții este simplu și corespunde supraviețuirii, confortului și plăcerii.
- Conformarea socială: Odată ce nevoile de bază sunt îndeplinite, individul își poate extinde orizonturile, asociind sensul vieții sale cu valorile unei comunități. Acest lucru duce la o complexitate mai mare a eului, chiar dacă presupune de obicei conformarea la normele și standardele convenționale.
- Individualismul reflexiv: În această etapă, individul își găsește noi fundamente în valorile prezente în sine, dezvoltând o conștiință autonomă. Scopul principal al vieții sale devine dorința de evoluție și de actualizare a potențialului propriu.
- Transcendența: În ultima etapă, proiectul de viață al individului se încorporează într-un sistem mai extins, o cauză importantă, o idee sau o entitate transcendentală. Aici, persoana dorește ca interesele sale să se contopească de bună voie cu interesele unei realități mai mari.
Este important să înțelegem că nu toți oamenii trec prin toate aceste etape. Unii vor rămâne la prima etapă toată viața, alții vor trece prin toate. Dar cei mai mulți se opresc la etapa a doua, pentru că bunăstarea familiei, a firmei sau a comunității din care fac parte constituie o sursă de sens și de confort.
Ce facem dacă nu ne descoperim sensul în viață?
Descoperirea sensului în viață este o călătorie personală și unică pentru fiecare individ. Nu există nicio autoritate absolută care să ne ofere un scop definitiv.
Fiecare persoană trebuie să-și descopere propria direcție și scopurile, prin auto-cunoaștere, încercări și erori, prin expunere la noi culturi și experiențe de viață.
Înainte de a investi o cantitate mare de energie într-un scop, este important să ne punem întrebări fundamentale, cum ar fi:
- Chiar îmi place cu adevărat să fac acest lucru?
- Mă văd făcând acest lucru pe termen lung?
- Merită prețul pe care îl voi plăti, atât pentru mine, cât și pentru ceilalți?
Deși întrebările sunt simple, răspunsurile pot fi dificile, dar căutarea lor este esențială pentru găsirea unui scop autentic în viață.
Concluzie
Cum zicea psihologul Mihaly Csikszentmihalyi, fericirea autentică nu este un rezultat al norocului sau al circumstanțelor externe, ci rezultatul modului prin care interpretăm și dăm sens evenimentelor vieții noastre.
Fericirea este o stare care se cultivă de fiecare individ în parte. Cei care învață să-și controleze starea interioară vor fi în stare să-și influențeze calitatea vieții și vor reuși să se apropie din ce în ce mai mult de ceea ce înseamnă să fii fericit.
Foarte util articolul. Exact ce îmi trebuia in acest moment. Mulțumesc!