Suferinţa nu e decât preţul pe care-l plătim pentru lucrurile de care ne ataşăm.
David R. Hawkins
Despre carte:
Putere vs Forță scrisă de David R. Hawkins este o lucrare de dezvoltare personală și spirituală care explorează natura puterii și a forței și impactul lor asupra vieții noastre, bazânduse pe kinesiologie, o metodă de testare a musculaturii corpului. Doar ca Hawkins folosește kinesiologia ca instrument pentru a valida și verifica nivelurile de conștiință.
Autorul explică că forța este o încercare de a controla și manipula oamenii și circumstanțele din jurul nostru, în timp ce puterea este o expresie a autenticității și a integrității noastre interioare. El susține că, în loc să încercăm să ne îmbunătățim puterea personală prin forță și control, ar trebui să ne concentrăm asupra dezvoltării calităților noastre interioare, cum ar fi compasiunea, înțelepciunea și iubirea.
Hawkins explorează și ideea că există o ierarhie a nivelurilor de conștiință, pentru care ne oferă și o modalitate de a evalua nivelul de conștiință și putere a unei persoane prin intermediul unei hărți a conștiinței, care clasifică emoțiile și stările mentale într-un spectru de la cele mai joase la cele mai înalte niveluri.
Pe lângă asta, autorul abordează diferite subiecte din perspectiva puterii și a nivelurilor de conștiință, subiecte din medicină, politică, știință, spiritualitate, religie sau arta.
Cartea mi s-a părut foarte interesantă, mai ales că a făcut sens pentru mine anumite idei despre atractorii savantului Edward Lorenz, câmpul morfogenetic sau alte idei găsite în diverse lucrări despre legile universale și conștiiță.
Totodată nu sunt convins că testarea musculară(kinesiologia) poate identifica Adevărul despre care vorbește David Hawkins în lucrarea de față.
Tehnica de testare kinesiologică
Pentru a efectua o testare kinesiologică sunt necesare două persoane.
Una dintre ele va fi subiectul testării şi va ţine un braţ întins lateral, paralel cu pământul. Cealaltă persoană va apăsa cu două degete pe încheietura mâinii întinse, spunându-i subiectului, „rezistă”.
Subiectul va opune rezistenţă la presiunea exercitată.
În aceasta constă toată testarea kinesiologică, nimic mai mult nu trebuie făcut.
Fiecare parte implicată (atât subiectul testării, cât şi cel ce o efectuează), are posibilitatea de a face o afirmaţie. În timp ce subiectul se gândeşte la respectiva afirmaţie, forţa braţului său va fi testată prin presiunea aplicată de către examinator.
Dacă afirmaţia este negativă sau falsă – sau reflectă o calibrare situată sub nivelul 200 subiectul va răspunde printr-o slăbire a tonusului muscular.
Dacă răspunsul este da – sau calibrează peste amintitul nivel 200, tonusul muscular al subiectului va creşte.
Pentru demonstrarea procedurii noastre, este indicat ca examinatorul să-i propună subiectului testat să se gândească la Abraham Lincoln, iar apoi la Adolf Hitler.
Acelaşi efect poate fi demonstrat când subiectul se va concentra asupra a cuiva pe care-l iubeşte, respectiv se va gândi la cineva de care teme sau îl detestă – sau la cineva de care se leagă printr-un sentiment de regret enorm.
Nivelurile de conștiință
Pasaje din carte:
- Poate oare omul să se ridice deasupra condiţiei sale iniţiale?
Tot ceea ce trebuie să facă este să-şi crească optimismul şi se va ridica fără efort la o stare.
- Ceea ce determină efectul pozitiv sau negativ în viaţa noastră, faptul că întâmplările vieţii devin fie o oportunitate, fie un factor de stres pentru noi, nu ţine de aceste întâmplări, ci de felul în care noi reacţionăm în faţa lor, de atitudinea pe care o avem faţă de ele.
- Starea de bucurie, pace şi împlinire constituie adevărata noastră esenţă.
- Iluzia proferată e următoarea: cu cât este mai grea viaţa cuiva, cu atât mai mare îi va fi răsplata în ceruri.
- Percepţiile noastre sunt distorsionate în mod esenţial de propriile noastre auto-definiri care, la rândul lor, sunt calificate prin identificarea cu propriile noastre limite.
- Suferinţa există pentru a favoriza evoluţia. Deşi mecanismul poate fi unul foarte lent, efectul cumulativ al suferinţei ne forţează, într-un final, să pornim într-o nouă direcţie.
- Procesul prin care „apare” geniul implică mai întâi formularea unei întrebări şi apoi aşteptarea unui interval nedefinit de timp necesar conştiinţei pentru a lucra asupra respectivei probleme; apoi, deodată, răspunsul apare ca într-o străfulgere şi într-o formă în mod caracteristic non-verbală.
- Prin faptul că ne asociem cu oameni cinici, nu vom reuşi să depăşim pesimismul; ideea că suntem asemenea celor din anturajul nostru are într-o oarecare măsură un fundament clinic. Modelele de atracţie înclină să domine orice câmp în care sunt percepute. Astfel, tot ceea ce este cu adevărat necesar este să ne expunem unui câmp energetic superior, pentru că prin aceasta atitudinea noastră interioară va începe spontan să se schimbe.
- Toate bolile pot fi reversibile prin schimbarea modelelor de gândire şi a răspunsurilor habituale.
- Fiecare glumă ne reaminteşte că realitatea noastră e transcendentă, dincolo de specificitatea evenimentelor. Umorul se bazează pe juxtapunerea contrariilor unui paradox; anxietatea primară sfârşeşte într-un hohot de râs. Un accesoriu frecvent al realizărilor şi iluminărilor neaşteptate este râsul. Gluma cosmică constă în comparaţia şi confuzia iluziei cu realitatea.
- Percepţia noastră conform căreia evenimentele se petrec în timp se aseamănă cu aceea a unui pasager dintr-un tren care priveşte peisajul ce se lasă dezvăluit în faţa lui. Dar afirmaţia că peisajul se dezvăluie în faţa călătorului reprezintă la urma urmei o simplă figură de stil; de fapt nimic nu se dezvăluie şi nimic nu se manifestă.
- În realitate, avem de-a face cu un univers holografic.
Fiecare punct de vedere reflectă o poziţie definită prin nivelul unic de conştiinţă al privitorului. Dacă eşti de această parte a hologramei, percepţia ta nu va fi deloc asemănătoare cu a aceluia care stă pe partea cealaltă.
- Să nu ne temem de rău, nici să nu ne luptăm cu el, ci pur şi simplu să-l ignorăm.
Merită citită:
