fbpx

#127 S-au făcut greşeli (dar nu de către mine) – Carol Tavris, Elliot Aronson

S-au făcut greşeli (dar nu de către mine) - Carol Tavris, Elliot Aronson

Prejudecățile noastre înnăscute sunt asemenea iluziilor optice, ne conduc la concluzii greșite pornind de la date și continuă să pară reale chiar și atunci când ni se arată trucul.

Despre carte:

S-au făcut greşeli (dar nu de către mine) este o carte scrisă de psihologi Carol Tavris și Elliot Aronson, care explorează natura și consecințele refuzului de a recunoaște și de a-și asuma greșelile personale. Autorii analizează conceptul de disonanță cognitivă, care se referă la conflictul intern pe care îl simțim atunci când comportamentul nostru nu este în concordanță cu convingerile noastre.

Cartea abordează diverse aspecte ale modului în care oamenii gestionează greșelile, cum le justifică sau le resping, și cum acest proces poate avea impact asupra relațiilor personale, a mediului de lucru și a societății în general. Autorii examinează studii psihologice și oferă exemple practice pentru a ilustra ideile prezentate.

Un punct important al cărții este analiza mecanismelor de apărare pe care le folosim pentru a ne păstra imaginea de sine pozitivă și pentru a evita admiterea greșelilor, dar și modul în care aceste mecanisme pot contribui la escaladarea conflictelor și la perpetuarea erorilor.

Cartea sugerează că abordarea eficientă a greșelilor implică acceptarea responsabilității, renunțarea la justificări și angajarea într-un proces de auto-reflecție constructivă. Prin înțelegerea disonanței cognitive și a modului în care oamenii gestionează greșelile, autorii încurajează cititorii să adopte o abordare mai deschisă și onestă față de propria lor fallibilitate și să dezvolte un mediu mai sănătos de comunicare și învățare.

Pe scurt, „S-au făcut greșeli (dar nu de către mine)” explorează psihologia greșelilor, evidențiind modurile în care oamenii le gestionează și impactul pe care acestea îl pot avea asupra indivizilor și societății în ansamblu.

Pasaje din carte:

  • Disonanța cognitivă este acea stare de tensiune care apare atunci când o persoană menține două cogniții (idei, atitudini, credințe, opinii) contradictorii psihologic, precum „Fumatul este o tâmpenie pentru că mă poate ucide” și „Fumez două pachete pe zi”. Disonanța produce disconfort mental, de la o mică jenă până la angoasă adâncă; oamenii nu își găsesc odihna până când nu găsesc o cale de a o reduce. în acest exemplu, pentru un fumător cel mai direct mod de a reduce disonanța este să se lase de fumat. Dar dacă a încercat să se lase și nu a reușit, acum trebuie să reducă disonanța convingându-se că fumatul nu este chiar așa de dăunător sau că fumatul merită riscul pentru că este relaxant sau te ajută să nu iei în greutate (pentru că și obezitatea pune în pericol sănătatea, nu-i așa?) și așa mai departe. Majoritatea fumătorilor reușesc să reducă disonanța prin multe mijloace pe cât de ingenioase, pe atât de autoamăgitoare.

  • Dacă îi dai unui copil mic ceva dulce ca să se oprească dintr-o criză de nervi, tocmai l-ai învățat că, dacă face crize, primește dulciuri.

  • Dacă o persoană îndură voluntar o experiență dureroasă pentru a obține sau a realiza ceva, acel scop sau obiect devine mai atrăgător.

  • Odată ce am luat o decizie, avem la dispoziție tot felul de unelte ca să o susținem. Aceste mecanisme furnizează o bază neurologică pentru observația că, îndată ce ne-am hotărât asupra unui lucru, este greu să ne răzgândim. De fapt, chiar citirea unor informații care contravin punctului tău de vedere te poate convinge și mai mult că ai dreptate.

  • Convingerile cele mai adânc înrădăcinate în cultura noastră susține că exprimarea furiei sau comportamentul agresiv ne eliberează de furie. Trântește păpușa, dă pumni în sacul de box, strigă la soț sau soție; te vei simți mai bine. De fapt, decenii de cercetare și experimente demonstrează exact opusul: atunci când oamenii își descarcă în mod agresiv nervii, se simt de multe ori mai rău, le crește tensiunea și se enervează și mai tare. Descărcarea are foarte mari șanse să se întoarcă împotriva noastră, dacă săvârșim un act agresiv împotriva altei persoane, exact lucrul pe care l-ar prezice teoria disonanței cognitive. Atunci când faci ceva care rănește pe cineva – îl bagi în bucluc, îl agresezi verbal sau îl lovești -, intervine un factor nou și foarte puternic: nevoia de a justifica fapta.

  • Nu suntem conștienți de propriile puncte oarbe, tot așa cum nici peștii nu sunt conștienți de apa în care înoată.

  • Ceea ce… considerăm cu cea mai mare încredere a fi memorie… este, de fapt, un mod de povestire ce se desfășoară neîncetat în minte și care, de multe ori, se schimbă cu fiecare reiterare.

  • ”Nu contează cât de frumoasă e teoria, cât de deștept ești sau cum te cheamă. Dacă nu e în acord cu experimentul, e greșită.” – Richard Feynman

Merită citită:

Cumpără cartea:

Celelalte recenzii:

Recomandări de cărți:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

FacebookYouTubeInstagramWhatsApp

contact@efectulfluturelui.ro

Copyright © 2022 Efectul Fluturelui