Nu te purta de parcă ai avea de trăit mii de ani. Moartea atârnă deasupra capului tău. Cât timp trăiești, atat cat cat iti sta în puteri, fii bun.
Marcus Aurelius
Despre carte:
Meditații de Marcus Aurelius, cunoscut atât ca împărat al Romei, cât şi ca filosof stoic. Născut la Roma, la 26 aprilie 121, într-o familie senatorială de origine hispanică, a fost adoptat de viitorul împărat Antoninus Pius, la cererea împăratului Hadrian.
Înainte de toate, aceste gânduri pe care împăratul Marcus Aurelius le-a pus pe foaie, nu au avut ca scop de a fi transmise mai departe sau chiar publicate într-o carte, erau doar gânduri de autoreflectie. Dar cineva, cumva, a păstrat caietele care conțineau aceste notițe, iar în secolul al XVII-lea, un traducator pe nume Meric Casaubon le-a transformat într-o carte pe care a numit-o „Meditații”.
Cartea este compusă din 12 „cărți”, fiecare conținând scurte reflecții pe diverse teme, predominant despre moarte, care sunt valabile și în ziua de azi.
Este o carte care am găsit-o foarte des în diverse recomandări și dacă am înțeles bine, este una dintre cele mai vândute cărți din filosofia stoică.
Eu am două exemplare de la două edituri diferite(nu sunt singurele), iar traducerea este total diferită, unele pasaje mi s-au părut chiar cu sens diferit. Cumva este de înțeles, având în vedere că sunt scrieri vechi și filosofice, care au fost traduse în nenumărate rânduri, iar cei care le-au tradus în această perioadă au încercat să folosească o exprimare cât mai modernă pentru a fi înțelese.
Așa că îți recomand să le răsfoiești, să vezi care este mai ok pentru tine. De exemplu, pentru mine cea de la editura Antet mi s-a părut destul de greu de citit și înțeles.
Pentru mine a fost o carte bună, dar nu m-a impresionat; din zona filosofiei stoice, tot „Manualul” lui Epictet rămâne cartea mea favorită.
De reținut:
- Oamenii caută locuri în care să se retragă, case la țară, țărmuri de mare și munți; și tu ești obișnuit să-ți dorești asemenea lucruri foarte mult. Dar aceasta e trăsătura oamenilor de rând, deoarece ție îți stă în putere să te retragi în tine însuți ori de câte ori voiești. Că nu e loc mai linistit, mai lipsit de necazuri în care să se poată retrage cineva decât propriul său suflet, mai ales dacă are gânduri lăuntrice care, o data văzute, îl fac să se simtă pe deplin linistit; și susțin că liniștea nu e nimic altceva decât buna rânduială a minții.
- Moartea e la fel ca nașterea, un mister al naturii, o compunere din aceleași elemente și o descompunere în aceleași; și un lucru de care niciun om nu trebuie să se rușineze, căci nu e un fapt contrar naturii unui animal rațional și nici contrar rațiunii alcătuirii noastre.
- Cât de multe necazuri evită cel care nu caută să vadă ce spune, face ori gândește vecinul său, ci numai ce face el însuși, astfel încât să fie drept și neprihănit; sau, după cum spune Agathon: „nu privi în jur la moravurile pervertite ale celorlalți, ci mergi drept pe calea ta, fără a te abate.”
- Lucrurile însele nu ating sufletului, nici măcar în cel mai neînsemnat grad; nici nu au acces la suflet, nimic nu-l pot răsuci, nici nu-l pot mișca; sufletul se răsucește și se mișca singur și, în funcție de judecățile pe care găsește de cuviință să le facă, modelează pentru sine lucrurile care i se ivesc.
- Dacă un lucru ti-e greu ție să-l înfăptuiești, nu crede că e cu neputință pentru om; ci, dacă un lucru e posibil pentru om și în conformitate cu natura sa, gândește-te că poate fi înfăptuit și de tine.
- Dacă vreun om e în stare să mă convingă și să-mi arate că nu gândesc ori nu mă port corect, mă voi schimba bucuros; căci eu caut adevărul, care n-a rănit niciodată pe nimeni. Dar e rănit cel care stăruie în greșeală și în neștiință.
Merită citită:
